Energie electrică

lighing

Energia în general reprezintă cel mai important numitor comun pe care îl are omenirea.

Odată cu evoluţia avansată a omenirii din secolul al XX-lea mai ales, energia a devenit exponentul cel mai important în vederea acestei ascensiuni.  Bineînţeles că evoluţia umană este direct proporțională cu creşterea consumului de energie.

Dacă la bază resursele naturale au fost exploatate pentru producţia de energie, s-a constatat odată cu trecerea timpului că aceste izvoare naturale nu sunt infinite.  Această realitate este tot mai îngrijorătoare cu cât resursele primare pentru crearea energiei electrice au devenit tot mai puține și foarte costisitoare.

În timp ce cărbunii rămân o resursă încă exploatabilă, rezervele de țiței și gaz natural sunt pe cale de dispariție pe termen lung. Cu toate acestea, energia electrică a devenit tot mai mult utilizată în gospodării și în arii mai extinse în sectorul industrial.

Energia electrică este o formă specifică de energie reprezentând capacitatea de acţiune a unei sarcini electrice în prezenţa unui câmp electromagnetic.  Fiind o formă facilă de exploatat, energia electrică a cunoscut în permanenţă perioade de tranziţie.  Astăzi, energia electrică se bucură de tranziţia consistentă atât la nivel de producere, cât şi la nivel de utilizare globală tot mai accentuată.  Prin aceasta tranziţie se urmăreşte îndeplinirea tuturor ţintelor globale actuale şi viitoare.  Astfel dintre formele principale de producere a energiei electrice le amintim pe cele mai importante:

    • Energie Hidroelectrică

    • Energie Nucleară

    • Energie Termoelectrică

    • Energie din surse alternative

Toate tipurile de energie electrică dobândesc procese particulare de producere, însă transportul, distribuția şi consumul cunosc aceleaşi modalităţi de utilizare, formându-se practic sisteme electrice care înglobează toată energia produsă pe care o gestionează până la nivelul de consum final.

Procesul tehnologic prin care se descrie Energia Electrică implică 4 mari etape:

    • Producţie

    • Transport

    • Distribuţie

    • Utilizare

Toate procesele au ca principale instrumente centralizarea energiei şi transportul de la o etapă la alta, lanţul închizându-se în momentul utilizării finale.
Încă din momentul producerii energia se stochează în centrale electrice, de obicei prin care se cuantifică energia şi se transmite în sistemele de transport. La bază centralele electrice au fost concepute ca fiind de puteri mari, capabile să aprovizioneze cu energie electrică consumuri potenţiale mari.

În timp, mai ales în prezent şi viitor ideologia înfiinţării acestor centrale s-a bazat pe construirea lor în funcţie de resursele primare de producere a energiei.  Se acordă importanţă tot mai mare centralelor de puteri mai mici.

Ulterior centralelor electrice urmează procesul de transport al energiei prin reţele electrice aeriene către zonele de distribuţie, înglobate, reţelele electrice compun un sistem, de regulă fiind reprezentat de sisteme electrice la nivel de ţară.  Tendinţa este de a se extinde sistemele naţionale către reţele globale în funcţie de necesităţile şi de zonele geografice de pe mapamond.

Ajungând la zona de distribuţie energia se canalizează în staţii electrice de obicei de puteri mai mici decât cele din zona de producţie, urmând a se transporta către utilizatori. Transportul către utilizatori se realizează prin două tipuri de reţele: aeriene şi subterane.
Toate aceste aspecte ţin cont atât de factorii tehnici implicaţi, cât şi de factorii economici din zona respectivă.
Ajungând în ultima parte, cea a utilizării finale, de la reţelele de distribuţie se crează instalaţii de racordare către consumatorii finali. Soluţiile tehnice şi economice se adaptează în funcţie de tipurile de consumatori, mari sau mici.